Abordarea diversității în comunicarea interculturală

 

Cuprins:

 

  • Comunicare interculturală- aspecte generale
  • Componente ale procesului comunicării interculturale
  • Abordarea diversității
  • Factori care influențează comunicarea interculturală
  • Bariere în comunicarea interculturală

               

Contextul actual oferă indivizilor posibilitatea de a interacționa cu culturi, civilizații, etnii sau rase diferite mai mult decât oricând în trecut. Avangarda acestui fenomen e reprezentată în special de către mediul economic internațional, cele mai reprezentative companii la nivel global beneficiind de expertiza unor specialiști aparținând unor continente și culturi diferite.

Comunicare interculturală – aspecte generale

Mulţi oameni ştiu ce înseamnă actul comunicării până în momentul în caresunt nevoiți să o definească. Comunicarea umană este relaţia dintre oameni şi se bazează nu doar pe instrumentul specific speciei umane (limbajul), ci este un proces care se construieşte cu emoţii, sentimente, atitudini şi interese. Comunicarea generează mai mult comuniune interumanăși un ansamblu de de relaţii decât o cantitate de informaţii. Oamenii comunică prin stimuli care poartă mesaje. O dată emis şi recepţionat, mesajul aparţine, atât celui care a transmis, cât şi celui care a receptat. Comunicarea umană este un proces tranzacţional, în care se schimbă semnificaţii, idei, dar şi energii, emoţii, sentimente sau chiar bunuri, fie de la un individ la altul, fie către un grup restrâns, fie către publicul larg. Obiectivul comunicării umane este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, săgândească sau să se comporte într-un anume fel. Omul emite stimuli tot timpul, indiferent de context şi situaţie. Omul nu poate să nu comunice şi o face, indiferent dacăvrea sau nu. Astfel, comunicarea reprezintă procesul de creare şi transmitere a unui mesaj de la emiţător la receptor. Procesul comunicării prezentat pe scurt mai sus acoperăși ceea ce numim comunicare interculturală, concept care pe lângă comunicarea propriu-zisă adaugăși pe acela de culturăși intercultural. Nu vom insista aici pe analiza specifică a conceptului “cultură”, ci vom porni de la percepția generalizată că ceea ce înțelegem prin culturăface referire la faptul că e un ansamblu construit de om/societatea umană. Alături de conceptul cultură stau și alte concepte precum interculturalitate sau multiculturalitate , care definesc interacțiuniea și schimburile între culturi.

Sintagma comunicare interculturală este de dată recentă fiind utilizată pentru prima oară în anul 1959 de către T. H. Hall în lucrarea The Silent Language. Interacțiunea între oameni aparținând unor culturi diferite nu este o noutate a epocii noastre, dar amploarea pe care o are azi o transformă într-un fenomen generalizat și o experiență pe care o trăiește aproape fiecare persoană. Chiar și persoanele care nu călătoresc foarte mult în țări diferite sunt impactate de acest fenomen global, cel puțin prin interacțiunea cu mass-media sau lumea virtuală. Putem discuta de Comunicare interculturală ca disciplină de studiu și cercetare apărută din nevoia de a răspunde noilor realități globale și de a oferi sprijin practic în vederea gestionării eficiente a întâlnirilor care presupun interacțiune între culturi. Comunicarea interculturală ca știință este fundamentată pe alte discupline precum antropologia, etnologia, istoria culturii, filosofia culturii, sau lingvistică. Premisa de la care pornim în abordare subiectului acestui material este aceea căla baza oricărui tip de comunicare stă pe de o parte ansamblul de cunoștințe, credințe, valori, capacitate de percepție și analiză care reprezintă bagajul cultural al persoanei + limbajul ca instrument de comunicare specific umană (limba maternă, alte limbi vorbite). Putem compara acest întreg ansamblu cu un sistem de operare în limitele căruia individul acționeazăși care condiționează întreg procesul de comunicare între persoane. În funcție de capacitatea de adaptare și “upgrade” al propriului sistem, persoanele se pot adapta mai dificil sau mai ușor la noile contexte impuse de cadrul global. Analogia cu sistemul de operare nu este deloc întâmplătoare, întrucât acest bagaj general individual condiționează interacțiunea individului cu mediul și cu ceilalți indivizi. Unul dintre cele mai cunoscute modele de reprezentare a culturii este iceberg-ul. Centrul modelului se bazează pe elementele ce alcătuiesc cultura şi pe faptul că unele dintre aceste elemente sunt foarte vizibile, în timp ce altele sunt greu de descoperit, sau sunt invizibile, fără a fi conștientizate nici de cei care aparțin respectivei culturi.

 

Componente ale procesului comunicării interculturale

Bagajul cultural personal determină raportarea noastră la realitățile cu care interacționăm. E foarte ușor să ne formăm concepții eronate față de persoane despre care nu avem informații suficiente, sau să interpretăm greșit mesajele transmise, sau gesturile care însoțesc aceste mesaje.

Presupunerile legate de persoanele cu care intrăm în contact își pot avea originea în generalizări care nu au nici o legătură cu persoana pe care o avem în fața noastră (stereotipuri). Prin persistențăși adăugând emoții, trăiri și simțiri personale stereotipurile se pot transforma în preconcepții care pot aduce prejudicii și limiteazăposibilitățile de explorare a diversității. Identitatea personală nu poate fi subsumată unei etichete.Interacțiunea cu persoane aparținând unor culturi diferite contribuie la o mai bună definire a propriei identități. Ne definim în funcție de rolul social pe care îl avem, apartenența la un grup, preferințe, delimitarea față de grupuri.

 

Abordarea diversității

Percepția:

Presupunerile legate de persoanele cu care intrăm în contact își pot avea originea în generalizări care nu au nici o legătură cu persoana pe care o avem în fața noastră (stereotipuri). Prin persistențăși adăugând emoții, trăiri și simțiri personale stereotipurile se pot transforma în preconcepții care pot aduce prejudicii și limiteazăposibilitățile de explorare a diversității. Identitatea personală nu poate fi subsumată unei etichete.Interacțiunea cu persoane aparținând unor culturi diferite contribuie la o mai bună definire a propriei identități. Ne definim în funcție de rolul social pe care îl avem, apartenența la un grup, preferințe, delimitarea față de grupuri. Bagajul nostru cultural determină decisiv calitatea actului de comunicare interculturală, ale cărei etape sunt prezentate în imaginea de mai jos: În prima etapă percepem lucrurile în funcție de capacitatea de a sesiza aspecte, nuanțe, realități, etc. Imaginea prezentată mai sus prezintă etape ale comunicării interculturale, iar în acest proces complex este foarte important să conștientizăm faptul că mintea umană operează cu generalizări care influențează atât percepția, cât și etapele ulterioare ale comunicării.

 

Interpretarea:

Generalizarea/stereotipul reprezintă un ansamblu de trăsături atribuite membrilor unui grup social, având ca tematică principală anumite comportamente sau obiceiuri. Stereotipul are ca scop simplificarea realității. Din acest motiv operarea excesivă cu strereotipul ne limitează opțiunile de a analiza și înțelege în profunzime realitatea. Stereotipul se formează inconștient și afectează atât pe cei asupra cărora aplicăm stereotipul cât și pe noi întrucât ne restricționează gândirea și ne împiedică săexplorăm anumite potențiale ale celor cu care intrăm în contact. În relația cu ceilalți stereotipul poate atrage un context negativ și depreciativ. Sunt adeseori rezultatul educației dobândite în școală, al mediului familial sau social mărginit sau sunt modelate de mass media. În cazul în care generalizările sunt aplicate la nivel personal stereotipul se transformă în prejudecată. Conform studiilor efectuate de psihogi, principalele stereotipuri care s-au dovedit a fi false sunt cele legate de aparența fizică a persoanelor. Povestea unică crează stereotipurile, iar problema stereotipurilor nu e aceea că nu sunt adevărate, ci că ne prezintă o realitate incompletă, fragmentară.

Prejudecata reprezintă o idee preconceputăși adesea eronată pe care ne-o formăm fără o cunoaștere profundă a realităților. Prejudecățile au la bază experiențe trecute, iar în situații noi suntem tentați să utilizăm clișee care ne scutesc de efortul de a analiza fiecare situație specifică. Prejudecățile determină o rigiditate mentală care ne face incapabili să reacționăm adecvat la situații concrete. Se pot manifesta prin discriminare. Este important conștientizăm faptul că e ușor să facem presupuneri și săproducem false judecăți despre cei pe care nu-i cunoaștem. Fiind mecanisme mentale care ne ajută să interpretăm realitatea, în momentul în care aceasta nu corespunde prejudecăților noastre e mai simplu să schimbăm interpretarea realității, decât sărenunțăm la prejudecăți.

Vieţile, culturile noastre sunt formate din multe poveşti care se întrepătrund. iar dacăascultăm doar o singură poveste despre o altă persoană sau o altăţară, ne putem confrunta cu neînţelegeri profunde. Abordarea diversității În comunicarea care implică un parteneriat internațional diversitatea nu poate fi valorificată dacă la baza acțiunilor noastre stă clișeul și eticheta. Fără o atitudine deschisăși tolerantă gestionarea comunicării care implică persoane din medii diferite poate genera situații conflictuale și tensiuni care să compromită atingerea obiectivelor stabilite.

 

Factori care influențează comunicarea interculturală

Prezentăm sintetic o serie de factori care condiționează decisiv comunicarea în context intercultural:

• Sistemele de valori: sunt bazate pe evoluția culturalăși determină opțiunile individuale și de grup, pot genera tensiuni sau conflicte imposibil de mediat.

• Limba: limba engleză este validată pe plan internațional ca limbă principalăde comunicare în relațiile economice, diplomatice sau culturale. Influența acesteia rezultă în mare măsură din faptul cățările în care această limbă este utilizată ca limbă maternă influențează fundamental domeniile de utilizare. Orice limbă de circulație internațională stăpânită reprezintă un atu pentru persoana capabilă să o folosească, deschizând accesul catre noi culturi.

• Religia: percepția sacrului, sărbătorile religioase, influența religiei asupra bucătăriei, practicilor zilnice, etc, este un factor fundamental în comunicarea interculturală. În țările în care religia este clar separată de stat sau politică are o influență mai redusă, însă în țările în care nu există o astfel de separare, influența asupra comunicării interculturale e decisivă (ex. Statele islamice).

• Percepția asupra timpului: concepția time is money vs. o abordare lejeră a punctualității influențează total comunicarea în context intercultural. Trebuireflectat asupra întrebării: Ce înseamnă în cultura mea să întârzii la o întâlnire? Dar pentru celălalt? • Stilul de comunicare: există culturi în care gesturile care însoțesc comunicarea sunt de o complexitate care reprezintă cheia decodificării mesajului verbal.

 

Bariere în comunicarea interculturală

Evident că putem identifica multiple obstacole în calea comunicării interculturale, pornind de la neînțelegerea limbii, credința în superioritatea propriei culturi și disprețul față de alte culturi, capacitatea redusă de ascultare, lipsa de sinceritate, etc. Un element care constituie o barieră importantă în comunicarea interculturală îl reprezintășocul cultural fenomen în strânsă legătură cu adaptarea culturală. Șocul cultural reprezintă incapacitatea de a înțelege sau accepta persoane cu seturi de valori, standarde și stiluri de viață diferite de ale noastre. E o lipsă de acceptare, recunoaștere și apreciere a ceea ce indivii aparținând unei alte culturi consideră ca fiind important. Teoriile care analizează adaptarea culturală considerășocul cultural consideră un fenomen care se întâmplă firesc tuturor indivizilor care încearcă să se adapteze unei culturi și societăți diferite, evident intensitatea șocului fiind diferită în funcție de capacitatea la adaptare a fiecăruia.