Cuprins:
· Dezvoltarea legislativă în domeniul drogurilor;
· Urmărirea penală și practica judiciară
· Prevenirea și asistența integrată a consumului de droguri
· Asistența integrată a persoanelor consumatoare de droguri
· Dezvoltarea legislativă în domeniul drogurilor:
Legislaţia modernă în domeniul drogurilor debutează, în România, cu Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante din 1928, în care sunt enumerate substanţele considerate a fi stupefiante (opiul şi preparatele sale sub orice formă, cocaina şi derivaţii săi, hashishul şi preparatele sale, eterul în stare pură ori amestecat cu orice substanţă, precum şi alte substanţe naturale ori sintetice cu efecte similare).
Codul Penal din 1968 conţinea prevederi, la articolul 312, referitoare la producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fără drept. Pedeapsa consta în închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi sau de la 15 la 25 de ani sau chiar închisoare pe viaţă dacă infracţiunea era comisă.
Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor şi al substanţelor stupefiante stabilea cadrul normativ de reglementare a circuitului licit al produselor şi al substanţelor stupefiante, în conformitate cu convenţiile internaţionale în materie. Prin adoptarea acestei legi au fost abrogate toate dispoziţiile anterioare. În consecinţă, au fost adoptate Instrucţiunile nr. 103/1970, în care au erau prevăzute lista substanţelor şi a produselor stupefiante supuse acestui regim juridic şi procedurile şi formularele utilizate de instituţiile competente.
Convenţia Unică asupra Stupefiantelor din 1961 a fost transpusă în legislaţia domestică prin Decretul nr. 626/1973.
În 1979 este emis Decretul nr. 466 referitor la regimul substanţelor toxice, între care sunt incluse şi unele dintre substanţele chimice esenţiale şi precursorii, precum şi câteva dintre substanţele cu efect psihotrop prevăzute în Convenţia din 1971. Acesta definea noţiunea de trafic şi regimul sancţionator.
În anul 1991 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 75 prin care s-a stabilit cadrul sancţionator al contravenţiilor la normele privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante. Sub incidenţa acestei hotărâri intră toate faptele care, conform circumstanţelor în care au fost comise, nu constituie infracţiuni (în general fapte legate de nerespectarea măsurilor privind obţinerea licenţelor şi a autorizaţiilor de operare cu substanţe aflate sub control, eliberarea din farmacii a medicamentelor cu conţinut stupefiant sau psihotrop fără prescripţie, nerespectarea obligaţiilor privind raportarea periodică a cantităţilor şi operaţiunilor cu astfel de substanţe etc.).
În anul 1992 a fost adoptată Legea nr. 118 prin care au fost preluate în legislaţia internă prevederile celor două Convenţii cu privire la stupefiante şi substanţe psihotrope (1971 şi 1988).
Ca urmare a intensificării consumului şi traficului de droguri, în anul 2000 a fost adoptată Legea nr. 143 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Aceasta stabilea infracţiunile şi sancţiunile pentru traficul de droguri şi consumul fără prescripţie medicală. Listele anexă sunt adoptate în deplină concordanţă cu anexele la cele trei Convenţii internaţionale (1961, 1971 şi 1988). Tot atunci au început să se cristalizeze primele politici sectoriale antidrog. În anul 2005, Legea nr. 339 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope a abrogat Legea nr. 73/1969. Pe lângă alte elemente de noutate, legea prevede condiţiile în care călătorii pot deţine medicamente ce conţin substanţe stupefiante şi psihotrope.
Legea nr. 143/2000 a fost modificată şi completată în 2004 prin Legea nr. 522. Acest act normativ are drept scop clarificarea sau introducerea unor elemente noi legate de asistenţa consumatorilor de droguri, măsurile de reducere a riscurilor asociate, circuitul informaţional etc. De asemenea, au fost introduse prevederi noi în domeniul prevenirii consumului de droguri, care să reechilibreze balanţa între reducerea cererii şi cea a ofertei de droguri. De asemenea, a fost reconsiderată poziţia faţă de consumatorii de droguri prin abordarea patologiei acestora din perspectivă biologică şi socială. Ca element de noutate au fost introduse şi definite noţiuni distincte pentru consumator şi consumator dependent. Apar definiţi termenii de circuit terapeutic, evaluare a consumatorului etc. iar sancţiunile aplicate pentru infracţiuni la regimul drogurilor sunt diferite în funcţie de categoria de risc din care face parte drogul.
În anul 2003 a fost adoptată prima strategie antidrog, pentru perioada 2003-2004, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 154/2003, urmată de strategia din 2005, pentru perioada 2005-2012, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 73/2005, şi Planul de acţiune pentru perioada 2005-2008, acestea din urmă fiind elaborate în deplină concordanţă cu strategia europeană în domeniu. In present, este in implementare SNA 2013 -2020.
În domeniul medical, Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) a emis Ordinul nr. 372/2006 privind Normele de aplicare a Legii Sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, prin care sunt reglementate măsurile de promovare şi apărare a sănătăţii mintale, precum şi de prevenire a îmbolnăvirilor psihice. De asemenea, există şi prevederi referitoare la întărirea colaborării dintre instituţiile abilitate să ia măsuri în domeniul sănătăţii mintale şi al protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, responsabilităţile în aplicarea acestui ordin revenind mai multor ministere şi structuri guvernamentale. Printre instituţiile abilitate să ia măsuri pentru apărarea şi promovarea sănătăţii mintale, prevenirea şi tratamentul tulburărilor psihice se numără şi ANA.
În domeniul sănătăţii mintale, cadrul organizaţional a fost consolidat prin înfiinţarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, în cadrul Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar, prin Ordinul nr. 373 din 2 mai 2006. Centrul reprezintă un for tehnic şi metodologic de promovare, monitorizare şi evaluare a activităţilor în domeniul sănătăţii mintale. Începând cu anul 2007 are printre altele responsabilitatea şi coordonarea Subprogramului 2.13 Tratamentul Toxicodependenţelor, finanţat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice
Pentru consolidarea sistemului integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială acordată consumatorilor de droguri, au fost emise o serie de reglementari cu rolul de a asigura standardizarea modului de acţiune la nivelul tuturor furnizorilor de servicii: Decizia nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri şi Decizia nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri
Evoluţii recente:
După intrarea în vigoare a noului Cod Penal, aflat în fază de proiect, în cazul în care un procuror este sesizat de poliţie în legătură cu consumatori de droguri care nu au comis şi alte fapte penale, acesta va avea posibilitatea de a decide neînceperea urmării penale şi trimiterea persoanelor în cauză la Centrul de Evaluare, Prevenire şi Consiliere Antidrog cel mai apropiat, pentru a fi evaluate din acest punct de vedere şi incluse în programe de tratament.
· Urmărirea penală și practica judiciară
Infracţiunile la regimul drogurilor şi al precursorilor se află în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Urmărirea penală pentru aceste infracţiuni se desfăşoară, ca în toate celelalte situaţii, conform Codului de Procedură Penală.
Procurorii întocmesc dosare penale pentru persoanele care comit faptele prevăzute de legile anterior menţionate şi deleagă responsabilitatea instrumentării acestor dosare unităţii specializate a poliţiei. Când dosarul este instrumentat, procurorul de caz întocmeşte un rechizitoriu pe care îl înaintează instanţei de judecată. Judecătorul decide sentinţa în funcţie de gravitatea faptei şi de circumstanţele agravante, respectiv atenuante.
Din anul 2006, prin reţeaua teritorială de centre, Agenţia Naţională Antidrog a început să colaboreze cu Serviciile de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, în vederea asigurării unei asistenţe adecvate persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi care figurează în evidenţa acestor servicii ca fiind consumatoare de droguri, precum şi în prevenirea debutului sau reluării obiceiurilor de consum.
Astfel, în cazul în care organele judiciare solicită evaluarea gradului de dependenţă al unei persoane aflate sub urmărire penală, serviciul de probaţiune, pe baza consimţământului scris al persoanei în cauză, solicită o întâlnire cu reprezentantul Centrului de Evaluare şi Consiliere Antidrog (manager de caz) din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog care, în termen de 5 zile de la primirea solicitării, va înainta Serviciului de probaţiune un raport de evaluare ce va conţine propuneri de introducere într-un program integrat de asistenţă. Pe baza concluziilor formulate de managerul de caz, Serviciul de probaţiune întocmeşte un referat pe care îl transmite organului judiciar. Toate substanţele aflate sub control internaţional se află şi sub control naţional.
În cazul în care instanţa dispune executarea unei sancţiuni privative de libertate, consumatorul poate continua sau, după caz, poate fi inclus într-un program integrat de asistenţă derulat, în parteneriat, la locul de detenţie. Colaborarea dintre managerii de caz şi serviciile de probaţiune continuă şi în situaţia în care instanţele aplică sancţiuni neprivative de libertate (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, libertate supravegheată).
· Prevenirea și asistența integrată a consumului de droguri
Măsurile de prevenire a consumului ilicit de droguri constau în totalitatea activităţilor desfăşurate de instituţiile abilitate, în scopul evitării începerii consumului, întârzierii debutului acestuia, evitării trecerii la un consum cu risc mai mare şi promovării unui stil de viaţă sănătos. Acestea constau din: informare, educare, comunicare-sensibilizare, conştientizare, câştigare de abilităţi etc. şi se desfăşoară, de regulă, pe baza unor programe de prevenire, conform standardelor de calitate.
· Asistența integrată a persoanelor consumatoare de droguri
Prin modificările şi completările Legii nr. 143/2000, a fost reconsiderată poziţia faţă de consumatorii de droguri prin abordarea patologiei acestora, atât din perspectivă medicală, cât şi din perspectivă psihologică şi socială. Astfel, tratamentul persoanelor dependente de droguri este prevăzut a se realiza în mod individualizat, prin includerea acestora într-un program integrat de asistenţă care să permită evaluarea, planificarea, monitorizarea şi adaptarea continuă a intervenţiilor terapeutice pentru fiecare consumator în parte. Includerea într-un astfel de program este decisă de către un manager de caz, în baza unei evaluări.
Acordarea serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socială se face în următoarele
situaţii:
- la cererea consumatorului sau a reprezentantului legal, în cazul minorilor sau a persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
- la dispoziţia procurorului sau, după caz, a altui organ judiciar;
- de urgenţă.
Asistent social,
Loredana Florentina Bozariu