În anul 2000, urmare a încetării activității Pr. V. Petercă din funcția de Director Caritas, Consiliul director s-a întrunit la Iași și s-au făcut alegeri. Pentru funcția de director general am fost ales eu și pentru cea de director executiv pr. Egidiu Condac. 

    A fost un început destul de anevoios, deoarece pentru o asemenea poziție, ca lucrurile să meargă bine, trebuie să ai o cunoaștere în ansamblu a proiectelor în derulare, ca apoi să poți ajunge în detaliu la fiecare. Din fericire am găsit în birouri și pe teren personal competent cu care să continuăm proiectele existente și să facem planuri pentru altele noi.   În perioada respectivă, Caritas însemna, în mintea multora, primirea de ajutoare din străinătate și împărțirea lor celor nevoiași... Un proiect care funcționa bine atunci era atelierul de tâmplărie și de asemenea, desfacerea hainelor la mâna a doua. Beneficiari erau orfelinatele, Seminarul, construcții de biserici și case parohiale, dispensare, case de reculegere, școli etc. A fost și o încercare cu două clase de copii de etnie rromă la o școală din Păcurari, dar cu puțină reușită, neavând personal care să aibă cât de cât cunoștință despre cultura lor... Un alt proiect care a funcționat bine a fost cabinetul dentistului, ca și distribuirea de medicamente pe care le primeam din America. La un asemenea transport, un container mare primit din America, deși toate documentele erau pregătite din timp, la deschiderea containerului, inspectorul care asista, a omis să treacă prin toate documentele și ne-am trezit cu mass media pe cap, poza pr. Egidiu și a mea pe prima pagină a câtorva ziare cu mențiunea: Caritas Iași importă din America droguri pentru ”săraci”... Cu toate insistențele noastre, nici vorbă de vreo retractare...

În aceiași perioadă, fiind responsabil al Filialei Iași de Ajutor Maltez, am făcut o colaborare cu succes, mai ales cu întâlnirile familiilor care aveau persoane cu handicap (circa 20 de familii). De asemenea, cu vizitarea și ajutorarea persoanelor în vârstă de acasă și-n aziluri. 

    Treabă a fost multă și s-a lucrat cu entuziasm. Pr. Egidiu a intrat repede în miezul lucrurilor și și-a făcut partea foarte bine. Trebuie să menționez că a făcut de nenumărate ori și partea mea, deoarece în aceiași perioadă îndeplineam și funcția de vicar general și toată responsabilitatea rămânea adesea pe umerii  săi.

    Deus Caritas est. Venerabilul papa emerit Benedict ne prezintă cu atâta finețe această calitate divină în cadrul căreia trebuie să se înscrie viața fiecăruia dintre noi, dar mai ales a celor care sunt direct angajați în asociația Caritas. Slujindu-l pe Dumnezeu prin aproapele împlinim una din cele mai sfinte porunci și, dacă o facem cu competență și bucurie, cu atât mai bine!

    Dragi salutări tuturor lucrătorilor din Caritas și succes deplin în derularea proiectelor actuale.

    La ceas aniversar, LA  MULȚI  ANI, Caritas!